Things and stuff

31 martie 1987. Sa fi fost o zi insorita de primavara; cu mugurii pocnind de seva, fluturasii ratacind printre boschetii ce impodobeau pe atunci frumoasa citadela. Sau mai degraba o zi gri de iarna intarziata, cu o ploaie marunta in mijlocul zilei care goleste strazile de viata si umple gropile din asfalt. Sa conteze oare vremea zilei de nastere in ecuatia vietii ce va sa vina………sau vremurile.  Atunci as zice ca a fost o zi frumoasa dimineata, dar la pranz cred ca s-a starnit o furtuna napraznica, de nicaieri asa……si totusi mugurasul a rezistat….vreo 23 de ani chiar. E tot acolo dar e gol. Unde e seva? Seva aia care i-a darit-o pomul insa nu i-a spus ce sa faca cu ea. Toti ceilalti mugurasi de pe ramurica lui au inteles ca trebuie sa infloreasca apoi din floare sa se transforme in fruct si mai departe in seminte. E axioma care sta la baza arborelui. Dar mugurelul vrea sa fie porumbel ca a citit el odata undeva……

Si cum am iesit eu asa la “lumina”, oare ce a fost in capul meu atunci. Sunt doua variante: “in sfarsit…..”  sau  “nu credeam ca mi se va intampla tocmai mie”.  Oare ce au gandit ai mei chiar in prima clipa cand m-au vazut?

Tata: viitorul inginer sef la santierul naval……….. neaaaa, cred ca sa gandit la el, fiind mai egoist din fire cred ca si-a zis: “ha…uite ca am facut-o si pe asta. sunt tare, incontestabil”

Mama: vedem noi ce va iesi din el. si culmea ironiei prima data au iesit din mine lacrimi.

De ce in acele prime momente stim doar sa plangem? de ce nu stim sa radem? cand am invatat sa plangem? cine ne-a invatat? Pe logica asta, este plansul o izbugnire autentica iar rasul doar un gest artificial pe care il invatam ca sa putem rade la glumele alora?

Oare eram frumos? Sigur eram frumos. Toate rudele mele mi-au spus ca eram foarte dragalas cand eram mic. Acum nu stiu ce sa cred, dragalas in general sau doar in comparatie cu creatura care a ajuns la “maturitate”.

Sunt curios ce am ales la taierea motului. Nu am avut niciodata curajul sa o intreb pe mama pentru ca stiu ca aceasta informatie ar fi fost hotaratoare in destinul meu. Dar ce puteau sa-mi puna ei acolo pe tava daca de exemplu eu voiam sa ma fac poet? Un pix? Pai se intelegea ca vreau sa ma fac contabil sau cine stie ce director de gestiune.

Cum a fost la botez? Cred ca atunci e cel mai jenant moment din viata, chiar umilitor(daca nu ajungi prin vreun lagar intre timp). Esti luat cu forta de acasa, si dus intr-un loc in care se afla absolut toti cunoscutii tai, dezbragat si pus sa dai probe de rezistenta sub apa. Ce e incredibil este ca nimeni nu te compatimeste, toata lumea se uita la tine si se bucura de suferinta ta. Tu plangi normal, dar nimeni nu te salveaza, trebuie sa treci testul. Si dupa ce toata lumea a observat si analizat toate scena, se da sentinta: VIOREL, clar, nu incape indoiala. Daca erai un pic mai grasun si stateai mai mult sub apa puteai sa fii un ALEXANDRU, dar si Viorel e ok pana la urma.